Home

 

 

                                                                                                                                 

50 de Poeme – Editura Timpul, Iaşi 2009

ISBN 978-973-612-348-1

Premiul pentru poezie "Cercul literar" al U.S.R. Sibiu pe anul 2009

 

 POEMUL

 

Poemul e această preţioasă oglindă

spre care se apleacă fratele meu mut:

ceasul potrivit, culorile înserării,

în care dintre ele ne vom întâlni,

numai el le va şti, dintotdeauna,

de parcă am dormi acelaşi vis, aceeaşi

însingurare ne-ar cutreiera sângele

când hrănim lampa care fumegă iar

 

pe când eu aştept fără sfârşit scrisori,

la fel de coruptibil în insomniile lui

alege el rimele, modelează adânc

spaţiile şi sunetul grav dintre ele:

restul e doar chemare, ademenire

pentru un mai târziu, poate niciodată...

 

 

BEŢIE

 

E o seară aproape ca oricare,

un înger îmi plânge pe umăr,

un câine mi se culcă la picioare,

iar eu încep înfrigurat să număr:

degete, dorinţe, pahare,

adun merele cu visele perene,

gunoiul cu orbii şi ciorile,

cărţile noi cu orele de lene

melancoliile cu toate ardorile

 

sunt tot mai lucid, văd prin ziduri

bătrânii plângând, copiii cu riduri,

încep să plutesc peste maidane,

mă urmăreşte ceata din icoane –

e o seară aproape ca oricare alta,

îmi scriu ceva pe inimă cu dalta...

 

 

PĂDURE

 

Uitare mai deasă ca o pădure

în care ne rătăcim tot mai des,

îşi caută cuiburi cu aripi uşure

trei păsări gonite dintr-un eres

 

în trunchiuri cresc scaun şi masă

la care vom şede noi amândoi,

trece pe sus o boare ceţoasă,

cărarea spre lumea de-apoi

 

făcea un semn licorna din lună,

miez de tăceri, uitare de toate,

dormeau adânc pui de furtună

pe paturi de frunze roşcate...

 

 

PLOAIE

 

Ploaia care ne închide-n noi

zloata care ne încuie-n casă –

inimă, prescură din noroi,

patimă de carne pofticioasă

 

nou mileniu, tânăr şi barbar

ca o limbă încă netradusă,

vremea sună golul din pahar,

nimenire lângă masa pusă

 

umbre grave care se petrec

pe aleea dinspre vreme bună,

suflete înhămate la edec,

plouă aspru, îndelung, şi tună...

 

 

URCUŞ

 

Urcuşul muntelui, ce lungă trudă,

dar singura ce piscul ţi-l arată,

ajungi fără suflare şi deodată

îngenunchezi sfârşit pe stânca udă

 

sub tine se întinde lumea toată,

oricare înălţime ţi-este rudă;

urcuşul muntelui, ce lungă trudă,

dar singura ce piscul ţi-l arată

 

pentru cei rămaşi jos, ce soartă crudă,

ei n-o să înţeleagă niciodată

norocul de pe culmea fermecată;

ai vrea să cânţi, dar cine să te-audă?

 

urcuşul muntelui, ce dulce trudă.

 

 

BACOVIANĂ

 

Atrage muza spre pianul vechi,

pune un sfeşnic lângă partitură,

melancolia noastră fără gură

să îşi aştearnă cuibul în urechi

 

din alchimia mierii încrustate

a toate născătoarelor tăceri

să recompunem irositul ieri,

ecou de clopot ce abia mai bate

 

în amintire să găsim un parc

pustiu şi plin de frunze foşnitoare,

să se oprească timpul ca un arc,

doar gândul să pulseze, tot mai tare,

 

să stăm vrăjiţi în turla de abanos

a nopţii care ţese falduri grele,

să ne acoperim apoi cu ele

ca să visăm întruna şi frumos...

 

 

MIEZUL  NOPŢII

 

Se scutur florile de sânger

moi ca aripile de înger

şi se întorc în putregai

 

se înmulţesc troienii cai

şi negurile se ţin scai

de coama lor în luna mai

şi nasc ahei în miez de noapte

 

cad toate poamele necoapte

şerpi se-noadă câte şapte

ies pe lună la răscruci

iepe sirepe fără lapte

 

miezul nopţii lor de şoapte,

cuiburile lor de cuci...

 

home