SONETELE
DIN SUABIA
Editura Limes 2012
URCUŞ
Urcuşul
muntelui, ce lungă trudă,
dar singura ce
piscul ţi-l arată,
ajungi fără suflare şi deodată
îngenunchezi sfârşit
pe stânca udă
sub tine se
întinde lumea toată,
oricare înălţime
ţi-este rudă;
urcuşul muntelui, ce lungă trudă,
dar singura ce piscul ţi-l arată
pentru cei rămaşi jos, ce soartă crudă,
ei n-o să înţeleagă niciodată
norocul de pe culmea fermecată
ai vrea să cânţi, dar cine să te-audă ?
calci pietrele cu inima împăcată –
urcuşul
muntelui, ce dulce trudă
LAVĂ
Porfirul în adânc greoi când tace
ascunsul e un fel de așteptare,
culoarea lui o vezi venind încoace
ca aurul spre toamna viitoare
apoi zefirul ca un sol de pace
a tot ce se hrănește
cu o boare
se hotărește
iarăși să coboare
în mijlocul vieții, la soroace
prin rocă
trece visul mai subțire
decât un solz de
pană călătoare
iar sângele din
piatră se preface
și doarme în cămașa
lui de mire
că
lava tinereții nu-i mai place
departe de lumină
și de soare.
INSULĂ
Mă
voi retrage-n insula tăcerii
cât de curând, fără
prea mult bagaj,
nu am să-mi iau iubită și nici paj,
ori lucruri scumpe,
amăgiri vederii
iar biblioteca am
lăsat-o gaj
când mă-ncolțiră
rudele averii –
o să-mi
adun bocceaua de curaj
și voi porni când înflori-vor merii
gol, dezbrăcat
de orice avantaj
m-or părăsi
pe un liman năierii
porniți pe ape înspre alte munci
mă
va topi amurgul într-un peisaj
și într-o noapte
caldă ca atunci
mă
voi retrage-n insula tăcerii…
VIS
Visez că
zbor, dar tot mai rar,
mi-e susul jos
când mă rotesc,
sunt tot mai greu
de pământesc
ca o sfârlează
de arţar
închid pleoapa – în zadar,
aripile nu îmi mai cresc:
de-atâtea nopţi
îmi amintesc
visul de-a zborul, tot mai rar
de la o vreme nici
măcar
nu mi se pare nefiresc
că
nu am pene de icar
peste livadă
să plutesc
sau din florar în
cireşar:
visul de-a zborul? tot mai rar...
MAGNET
Oricât m-ar arămi
un fel de rană
pierdută
azi într-un cerat porfir,
eu tot mai cred că
borul e o pană
pe care nu e nard
să mă mai mir
repun amar canonul
fără maluri
pe salvia albastră
sub pistil
şi reavănul unui aventurin umil
rezonator cu mirtul peste dealuri
o sumbră
bornă ca de catifea
va însoți potasiul greu pe bricul
ardent şi galben de sub bolta grea
nici farul stins de ploaie n-ar putea
dar ochiul lui va despleti nimicul
pe care nici un cerber nu l-ar vrea.
Puteți
comanda cartea direct la
Editura Limes din Cluj:
Home