home                     gedichte                    goa mgoo                  piranda

  

GEORG  SCHERG

 

            din ciclul

Sommerliches Divertimento / Divertisment estival

 

SPERIETOARE  DE  CIORI

 

Oricine are câte o păsărică

chiar de nu recunoaşte la adică,

se umflă-n pene, mincinos din fire.

El zilnic o alintă şi-o hrăneste

sau, însuşi, jalnic se ofileşte,

geaba trăgând cu ochiul la mărire.

 

Chiar piţigoiul, cât de mărunţel,

e recunoscător cum se pricepe el,

îi ciripeşte la urechi o lăudare.

Un şoim sau un erete de abia,

(jocul, nici unul nu i l-ar strica),

îi cântă pofta lui de vânătoare.

 

Dintre nenumărate poţi alege,

blânde ori aprige, vioaie sau blege,

deja alegerea succesul hotăreşte:

buhă, egretă, porumbel, canar,

colibri, papagal, vultur stârvar

sau corbul care ghinion vesteşte.

 

Iar câte unul le hrăneşte-n stol,

nebun după tril, fluierat şi tremol,

de găinaţ aproape sufocat.

Desigur fără doar şi poate,

penajul i-a crescut deja pe spate

şi-n felul lui, e vultur gulerat.

 

Prostia, ea eforturi nu prea costă,

sperietoarea-i o invenţie anostă

în care crede doar cine-a scornit-o.

Noi pentru ea nu am cruţa nimica

şi ne-ocrotim cu grijă păsărica

ce demult mintea ne-a răpit-o.

 

 

CÂNTECUL  CIORII

 

Cântă, suflet, chiar ciufulit

şi negru ca o cioară,

oricât de tulbure-ai privit

orice te înconjoară.

 

Ori chiui vesel, ori boceşti,

asa e viaţa, drum deplin

nu ai pe-alături, ci doar prin,

chiar de mai rătăceşti.

 

De nu cânţi, fluieri sau glumeşti

nicicând, unde-i norocul?

De nu-ţi faci bucurii, gândeşti

că-n aiureli li-e locul.

 

Dar oricât aiurezi de tare,

nu dai de armonie.

Deci lumea găunoasă-ţi pare,

cuvântul – ironie.

 

Dar unei ciori, a croncăni

i-ajunge pe deplin.

Nu vrea să ia, cu viclenii,

nimic de la străini.

 

MĂRUL

 

Nu ştiu zău, cu iubire oare

m-atrage a ta fire,

dacă-mi eşti binevoitoare,

sau e doar amăgire.

 

Mărul din Eden l-ai cules,

însă l-ai şi păstrat.

Iubiri aprinse, ştiu, ades

se şi sting imediat.

 

Dar ce ştiu eu despre iubire,

sau ştie vreun sofist?

Dracul e egoist din fire,

nimeni complet altruist.

 

El măcar linistea-şi doreşte,

căci ea i-e sfântă tare,

şi cu-ntrebări de-l încolţeste,

vreunul, ce-i şi ce pofteşte,

o şterge-n graba mare.

 

 

GOLIAT

 

Lăcusta, numele-o trădează,

e-o bestie-ngrozitoare.

De-i căşunează, ripostează:

nu zgârie, muşcă, dar cutează

pe negândite şi vitează

să lupte cu oricare.

 

Îţi sare-n ochi când nu gândeşti,

de te răstorni de frică,

nici nu e chip s-o ocoleşti.

Morala poţi să o citeşti

la Solomon: cât te păzeşti,

tot prost eşti, la adică.

 

De vrei să chemi în ajutor,

de frică îndrăznind

s-o prinzi, să fii învingător,

n-ajung răbdare, trudă, ori

să te-nchini, poţi fi vrăjitor,

deja o vezi fugind.

 

De cel ca tine furişat,

ca Goliat, greu şi mare,

ea se fereşte imediat,

de hoit, capcană şi-nţepat.

Îi eşti scârbos şi deşucheat

din cap până-n picioare.

 

 

ARTĂ   ŞI   NATURĂ

 

Am cercetat al lumii orând

şi-o fac mai departe, cu zel.

Pe unii, Evrika strigând

i-aud, ştiu fel de fel.

 

Cunosc şi ursul după bla-

nă, am multă răbdare.

să-mi pună, nimeni n-ar putea

o barbă aşa de mare.

 

Eu apă la izvor nu car,

nici flori pe câmp în mai,

la castraveţi n-am grădinar

şi nici un măr în rai.

 

 

PĂPĂDIA

 

Sunt flori de tot felul – cine nu ştie?

şi oameni diferiţi, iară şi iară,

cei prefăcuţi, cu orice te îmbie,

există moralisti şi pierde-vară.

 

Le recunoşti după miros şi formă,

iar pe făţarnici după nasul gros.

Unii se-abat prin izuri de la normă,

mizează pe extazul prin miros.

 

Dar floarea asta minunată: cer,

soare, pământ şi lună, stea eternă,

e una totul, un rotund mister

fără sfârşit, o magică lanternă.

 

Cu cât e chipul nopţii mai întunecat,

cu-atât mai clar şi mai adânc sporeşte:

totul pluteşte dar stă nemişcat.

Doar vântul licăreşte şi sclipeşte.

 

Doar ţelul lui e pus în adieri,

doar el în risipire se-mplineşte,

poznaşul lumii, însă nicăieri

nici o sămânţă nu şi-o iroseste.

 

Din volumul  Georg Scherg

Sommerliches Divertimento / Divertisment estival,

cu desene de Traian Gligor, Leonberg 1998

traducere de Dan Dănilă

 

 

 home