din ciclul
Sommerliches
Divertimento / Divertisment estival
SPERIETOARE
DE CIORI
Oricine
are câte o păsărică
chiar
de nu recunoaşte la adică,
se
umflă-n pene, mincinos din fire.
El
zilnic o alintă şi-o hrăneste
sau,
însuşi, jalnic se ofileşte,
geaba
trăgând cu ochiul la mărire.
Chiar
piţigoiul, cât de mărunţel,
e
recunoscător cum se pricepe el,
îi
ciripeşte la urechi o lăudare.
Un
şoim sau un erete de abia,
(jocul,
nici unul nu i l-ar strica),
îi
cântă pofta lui de vânătoare.
Dintre
nenumărate poţi alege,
blânde
ori aprige, vioaie sau blege,
deja
alegerea succesul hotăreşte:
buhă,
egretă, porumbel, canar,
colibri,
papagal, vultur stârvar
sau
corbul care ghinion vesteşte.
Iar
câte unul le hrăneşte-n stol,
nebun
după tril, fluierat şi tremol,
de
găinaţ aproape sufocat.
Desigur
fără doar şi poate,
penajul
i-a crescut deja pe spate
şi-n
felul lui, e vultur gulerat.
Prostia,
ea eforturi nu prea costă,
sperietoarea-i o invenţie anostă
în
care crede doar cine-a scornit-o.
Noi
pentru ea nu am cruţa nimica
şi
ne-ocrotim cu grijă păsărica
ce
demult mintea ne-a răpit-o.
CÂNTECUL
CIORII
şi negru ca o
cioară,
oricât de tulbure-ai privit
orice te
înconjoară.
asa e viaţa, drum deplin
nu ai pe-alături, ci doar prin,
chiar de mai rătăceşti.
nicicând, unde-i norocul?
De nu-ţi faci bucurii, gândeşti
că-n aiureli li-e locul.
nu dai de armonie.
Deci lumea găunoasă-ţi pare,
cuvântul – ironie.
i-ajunge pe deplin.
Nu vrea
să ia, cu viclenii,
nimic de la străini.
MĂRUL
m-atrage a ta fire,
dacă-mi eşti binevoitoare,
sau e doar amăgire.
însă l-ai
şi păstrat.
Iubiri aprinse,
ştiu, ades
se
şi sting imediat.
sau
ştie vreun sofist?
Dracul e egoist din fire,
nimeni complet altruist.
căci ea i-e
sfântă tare,
şi cu-ntrebări de-l încolţeste,
vreunul, ce-i
şi ce pofteşte,
o
şterge-n graba mare.
GOLIAT
e-o bestie-ngrozitoare.
De-i căşunează,
ripostează:
nu zgârie,
muşcă, dar
cutează
pe negândite
şi
vitează
să lupte cu oricare.
de te răstorni de
frică,
nici nu e chip s-o ocoleşti.
Morala poţi
să o citeşti
la Solomon: cât te păzeşti,
tot prost eşti, la
adică.
de frică îndrăznind
s-o prinzi,
să fii învingător,
n-ajung răbdare,
trudă, ori
să te-nchini, poţi fi vrăjitor,
deja o vezi fugind.
ca Goliat, greu
şi mare,
ea se fereşte imediat,
de hoit,
capcană şi-nţepat.
Îi eşti scârbos
şi deşucheat
din cap până-n picioare.
ARTĂ
ŞI
NATURĂ
şi-o fac mai departe, cu zel.
Pe unii, Evrika strigând
i-aud,
ştiu fel de fel.
nă, am
multă răbdare.
să-mi
pună, nimeni n-ar putea
o barbă aşa de mare.
nici flori pe câmp în mai,
la castraveţi n-am grădinar
şi nici un măr în rai.
PĂPĂDIA
şi oameni diferiţi,
iară şi
iară,
cei prefăcuţi, cu orice te îmbie,
există moralisti
şi
pierde-vară.
iar pe făţarnici
după nasul gros.
Unii se-abat prin izuri de la
normă,
mizează pe extazul prin miros.
soare, pământ
şi
lună, stea eternă,
e una totul, un rotund mister
fără sfârşit, o
magică lanternă.
cu-atât mai clar
şi mai adânc sporeşte:
totul pluteşte dar
stă nemişcat.
Doar vântul licăreşte
şi
sclipeşte.
doar el în risipire se-mplineşte,
poznaşul lumii,
însă nicăieri
nici o sămânţă nu
şi-o iroseste.
Sommerliches
Divertimento /
Divertisment
estival,
cu desene de Traian Gligor, Leonberg 1998
traducere
de Dan Dănilă